Astăzi, 27 martie, este „Ziua Mondială a Teatrului”. Aceasta a fost iniţiată de Institutul Internaţional de Teatru, în cadrul Congresului Mondial din 1961, de la Viena.
„Ziua Mondială a Teatrului” a fost sărbătorită prima dată în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris.
O zi festivă pentru oamenii care slujesc teatrul, pentru dramaturgi și actori, deopotrivă. Și poate că e momentul să spun două vorbe despre teatrul de amatori, despre actorii amatori, o breaslă din care fac și eu parte. Scriu teatru și joc teatru.
Mai mult decât atât, am o trupă de teatru de amatori, care-și desfășoară activitatea sub “cupola” Asociației ImpACT ART, pe care am înființat-o la finalul anului 2017.
Colegii din trupă sunt studenţi sau proaspăt absolvenţi de studii superioare, jurnalişti şi oameni de televiziune sau de radio, profesori şi alţi angajaţi în structuri de stat, ori în firme private, liber-profesionişti, pensionari.
“Își desfășoară activitatea” este un fel de-a spune. Pandemia a întrerupt totul…
Marea mojoritate a membrilor Asociaţiei ImpACT ART, catalogaţi drept “amatori”, sunt “actori amatori” numai prin faptul că nu sunt absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), însă avem colegi care au urmat diverse alte cursuri de actorie, ori au girul unei bogate experienţe artistice, chiar zeci de ani de activitate, pe scenă!
Pănă să vină pandemia, lucram simultan la mai multe piese de teatru, încercând ca fiecare membru al trupei să joace cel puţin într-o piesă, ori să fie implicat în spectacole cu cel puţin o grup artistic, din cadrul Asociaţiei.
În general, noi am ales să jucăm piese de teatru sau scenete care să bucure spectatorii şi să le aducă zâmbete – comedii, ori satire.
Cel mai lung spectacol pe care ar fi urmat să-l jucăm, dacă nu eram opriți din repetiții, de pandemie, ar fi fost binecunoscuta piesă “Take, Ianke și Cadîr”, de Victor Ion Popa. Ne planificasem să avem premiera în vara anului trecut.
Mai avem în repertoriu piesa “Rămășagul”, după Vasile Alecsandri, “Se mărită soacră-mea”, o adaptare într-un registru ceva mai comic a piesei “O soacră”, de I. L. Caragiale și eram cu repetițiile în toi la o piesă scrisă de mine, “Mai bine mai târziu”…
Așteptăm, acum, momentul în care ne vom relua activitatea…
Noi, câțiva actori amatori, dar cu suflet și mentalitate de profesioniști. Avem și noi locul nostru în teatru, pentru a-i bucura pe spectatori. Iar, ca noi, sunt multe alte trupe!
La mulți ani, de Ziua Mondială a Teatrului!
