În data de 31 ianuarie 1937, într-o zi sfântă de duminică, s-a născut o stea, pe nume Marin Moraru. Despre această zi, Marinuș, cum îi ziceau apropiații, a spus că „Eu m-am născut într-o zi de duminică, pe 31 ianuarie și afară mingea cu fulgi cât vrabia”. Natura, prin dărnicia ei de fulgi mari de nea, prevestea – parcă – îmbogățirea lumii dramaturgice românești cu un actor foarte talentat și unic, în felul sau.
Astăzi, se împlinesc 84 de ani de la nașterea actorului și omului Marin Moraru. O aniversare la care protagonistul lipsește, deoarece ne-a părăsit prea devreme. Când mai avea încă multe de spus, când personalitatea să pregnantă, stilul său unic și talentul său nemăsurat ne încântau, cu fiecare prezență pe scena Teatrul Național București.
A fost slujitorul Thaliei, a râs și a plans, în nenumărate roluri. Inimile noastre încă sunt îndurerate de plecarea Maestrului, iar ochii noștri lăcrimează discret, la amintirea sa, încă vie din sufletele noastre. Prezența discretă, figura lui, care oglindea noblețea sufletului său de om blând, bun, îngăduitor, modest, echilibrat și deopotrivă extrem de pretențios cu alții și cu sine însuși, aducea o pată de culoare în lumea teatrului românesc.
Jocul său unic transforma orice rol într-un diamante, șlefuit cu migală prin ore de nesomn, muncă și dăruire, dar mai ales talent. „Fericirea mea e munca”, declara marele actor. Se simțea fericit când juca. Fiecare reprezentație a sa era un adevărat eveniment. Marinuș a fost un actor conștient de valoarea lui.
Întâmplările, experiențele sale, unele triste din comunism, tot ceea ce a însemnat viața sa, ca om, dar mai ales ca actor, au fost prezentate în cartea „vorbită”, publicată antum, „Suntem ce sunt amintirile noastre”. Marin Moraru a fost un mare actor și considera, pe bună dreptate, că nu este de formație exclusiv „actor de comedie”! Putea juca orice, cu aceeași măiestrie, ca un actor deplin. Dovadă, rolul din „Nepotul lui Rameau”, unde a evoluat alături de Gheorghe Dinică, un alt mare actor. Era la fel de plăcut surprinzător, atât pe scenă, cât și în film.
A fost un actor ale cărui valențe s-au demonstrat în multe secvențe din creațiile lui I.L.Caragiale și nu numai. Deși a excelat în roluri de comedie, Marin Moraru nu a fost un optimist; nici pesimist nu a fost, ci deosebit de pragmatic, realist, abordând problemele cu deosebită obiectivitate, acordând importanta cuvenită fiecărui detaliu din viața sa și a celorlalți din preajmă. Așa cum un interpret poate deveni virtuoz al instrumentului cu ajutorul căruia se exprimă, tot astfel, Marin Moraru a fost un virtuoz al artei dramatice.
Viața sa a fost teatrul. Nu în sensul peiorativ – făcea distincție între viața reală și scenă – dar a trăit pentru și prin teatru, și-a petrecut timp îndelungat citind, învățând, muncind, creând și – mai ales – jucând. Considera că ceea ce făcea el era ceva firesc, așa cum spunea cu modestie despre rolul din “Actorul și Sălbaticii”. Nu a fost întâmplător faptul că cei alături de care a jucat au fost deopotrivă actori mari, foarte talentați, cu o prestație memorabilă.
Jocul lui Marinuș se baza pe intuiție, pe felul în care percepea și înțelegea relația dintre personaje, importanța lor în peisajul teatral și – nu în ultimul rând – afinitățile care existau între ele. Rolurile sale rămân în tezaurul culturii românești. Cu fiecare prezență scenică sau în film, el a mai adăugat o filă de aur în istoria dramaturgiei noastre. Iar interpretarea din „Tache, Ianke și Kadâr”, în compania lui Radu Beligan și Gheorghe Dinică, a adus un plus de valoare întregii reprezentații. Vizionându-l, aveai senzația că este născut pentru acest rol, Take, ori că rolul a fost creat anume pentru domnia sa. Senzație pe care o aveai, de altfel, cu fiecare nou rol interpretat de Marin Moraru.
Pentru tot ceea ce a creat, pentru prezența sa în lumea culturală, îi suntem recunoscători și aducem mulțumirile noastre. Amintirea sa o vom purta în sufletele noastre, ale celor contemporani cu domnia sa, cei care au avut privilegiul de a-l vedea pe scenele teatrelor din București și nu numai. Iar tinerii actori, citind despre Maestru, vor învăța ce înseamnă modestia, conștiinciozitatea, dăruirea și dragostea pentru munca de actor. Acestea toate, alături de talent, definesc personalitatea unui singur om – Marin Moraru!
Multumim Maestre pentru tot ceea ce ai dat teatrului si filmului romanesc!
