Nu pot începe acest reportaj de la pensiunea Casa Brâncuşi, din Peştişani (la 22 km de Tg. Jiu, pe DN 67D) fără să remarc – din start – ospitalitatea gazdei, Cornelia Brâncuşi, care este un adevărat exemplu pentru zicala „Omul sfinţeşte locul„! Şi chiar îl sfinţeşte, prin grija permanentă pe care o are pentru starea de bine a oaspeţilor care-i calcă pragul.


Discuţia noastră s-a înfiripat firesc, pornind de la – poate – prima întrebare care este pe buzele turiştilor: De ce Casa Brâncuşi?

„Este o poveste drăguţă, legată de numele pensiunii” – îmi spune Cornelia Brâncuşi. Eu m-am căsătorit cu soţul meu, Ion Brâncuşi, care era de loc din Brădiceni, localitatea natală a tatălui marelui sculptor. Ulterior, tatăl lui Constantin Brâncuşi s-a ‘măritat’, cum zicem noi, la ţară, adică s-a dus după soţia lui, în Hobiţa. Iar soţul meu face parte din familia Brâncuşi, familia extinsă, nefiind – însă – descendent direct al lui Constantin Brâncuşi, ci este un fel de stra-stranepot, după un unchi, deci, nu avem o legatură directă. Cu toate acestea, dacă vă uitaţi la fotografiile soţului, la portretele făcute, chiar seamană cu marele sculptor – pomeţi, la fel; forma nasului, la fel; fruntea, la fel… Dar soţul nu avea nici un fel de talent… Că-l întrebau foarte mulţi: ‘Măi, Jane – că-n Oltenia, Ion este Jan – tu ai vre-un talent?’. Şi el răspundea: ‘Băi, nici să fluier nu ştiu, darămite să mai fac altceva’!…”

Şi Cornelia Brâncuşi continuă povestea:

„Când am dat denumirea pensiunii, eu şi soţul meu ne-am dus la Registrul Comerţului. Acolo, când începi o afacere, trebuie să ai trei sau patru variante de nume pentru firmă, dar eu am dat o singură variantă – Pensiunea ‘Casa Brâncuşi’. După ce a citit cererea, doamna de acolo ne-a spus: ‘Păi, ştiţi, nu puteţi avea acest nume, deoarece Brâncuşi este un brand cunoscut’… Soţul meu, care era lângă mine, zice: ‘Doamnă, dar pot să dau pensiunii numele meu de familie’?… ‘Da – zice doamna – nu e nicio problemă’… Iar soţul meu a scos buletinul. Doamna l-a luat, a mers să se consulte în alt birou şi ne-a acceptat numele… Fără buletin, nu s-ar fi putut”.

Cum aţi ajuns aici, la Peştişani?

Soţul meu era de aici, din Peştişani, iar eu am venit în 1992, din Târgu Jiu. Atunci, avea o parte din teren şi am mai cumpărat, puţin câte puţin, până am ajuns la suprafaţa de acum, de 4.424 mp. La început, am construit un dormitor, baie şi o mică bucătărie şi am săpat, pentru a face un lac. Soţul meu ştia – dar se şi vedea, cu ochiul liber – că, aici, mustea apa, la suprafaţă, ceea ce înseamna că erau izvoare. Chiar era un izvor, care curgea printre pomi. Am săpat cu excavatorul, până am găsit izvoarele, astfel încât lacul s-a umplut foarte repede.

Şi făcea parte din complex?

Da, era în spaţiul îngrădit al complexului nostru. Am plantat salcii şi aduceam, primăvara, de la crescătorii, pastravi şi le dădeam drumul în lac. Veneau oamenii la pescuit, pe lacul nostru, mai ales copiii erau încântaţi. Le dadeam undiţe şi se jucau toată ziua. Ţin minte că o fetiţă chiar prinsese un peste. L-a scos din undiţă şi a alergat într-un suflet la tatăl ei, să-i arate ce isparavă a făcut ea! Era bucuria noastră să-i vedem pe oameni bucuroşi. Şi mai ales pe copii…

Nu mai văd lacul, acum…

„Nu mai este, din păcate! Nu ştiu ce s-a întâmplat în toată zona asta, că a scăzut apa şi din fântânile oamenilor. A scăzut nivelul pânzei freatice cu peste doi metri. Sunt cel puţin 40 de familii în jur, cărora le-au secat fântânile… A trebuit să facem altele, să căutăm alte izvoare, dar nu am mai putut reface lacul nostru. Am mai excavat, am mai sapat încă un metru. Dar nivelul lacului a rămas constant, la jumătate de metru adâncime. Nu mai era lac, era baltă! A fost greu să ne decidem, dar a trebuit să-l astupăm…

Şi am rămas cu ceea ce avem acum.”

Şi ce aveţi acum?

Avem o curtea generoasă, în care este şi loc de parcare, pentru maşinile turiştilor.

În curte, sunt foişoarele mici, dar este şi un foişor mai mare, ca o terasă, cu grătar şi ceaun, alături de care este un mic colţisor pentru copii, cu trambulină şi tobogan.

Avem o sală de evenimente, cu o capacitate de 200 de locuri şi se poate extinde până la 250 de locuri. De altfel, în clădirea pensiunii mai este o sală de conferinţe, la parter, cu 50 de locuri, cu ecran, videoproiector, o sală perfectă pentru team-buiding-uri. Bine, acum, în condiţii de pandemie, respectând reglementările, nu am mai organizat nici un eveniment, în nici una dintre săli. Însă, chiar şi în condiţiile restricţiilor sanitare actuale, putem face evenimente, atât în interior, cât şi în curte, cu numărul maxim admis de persoane, conform legii, cu distanţare fizică, număr reglementat de persoane la o masă, cu dezinfectanţi, servire cu mânuşi şi mască, adică, în condiţii de maximă siguranţă.

Mai avem – bineînţeles – cele 10 camere ale pensiunii, cu 21 de locuri, cu dotări standard pentru două stele, aşa cum suntem noi clasificaţi: cu băi proprii, apă caldă permanentă, televizor, noptiere, internet, la preţul de 90 de lei, camera dublă, fără mic dejun şi la 70 de lei, în regim de single. Separat, există posibilitatea de a servi micul dejun, în condiţii de siguranţă sanitară şi distanţare socială. Cu mâncare foarte bună şi făcută în casă, gătită atunci, pe loc, iar aici corespundem din toate punctele de vedere, de la prospeţime şi până la securitatea alimentară. Dar avem şi posibilitatea de a pune la dispoziţia turiştilor o bucătărie utilată cu tot ceea ce este necesar – aragaz, veselă, frigider – dacă ei doresc să se gospodarească singuri.

Aţi luat măsuri speciale de siguranţă, în această perioadă pandemică?

Sigur. Noi întâmpinăm turiştii purtând mască şi mănuşi, iar la recepţie ei au la dispoziţie dezinfectant de mâini, pe care-l pot folosi oricând, fără niciun fel de restricţie. De asemenea, când pregătim camerele pentru oaspeţi, avem dezinfectante de suprafeţe, care sunt omologate de Ministerul Sănătăţii, ca să fim siguri că sunt eficiente.

Cât de mult au scăzut solicitările din partea turiştilor, în această perioadă?

Au scăzut cu aproximativ 70%, zic eu. Deci, acum suntem în marja de 30%, când putem supravieţui, la limită, măcar să plătim salariile…

Aţi avut şi turişti mai deosebiţi, ca să spun aşa?

Au fost… De pildă, a fost o doamna din Belgia, cu un grup care făcea traseele cu bicicleta. Au venit echipaţi, cu biciclete cu tot şi au stat două zile.

Şi au mai venit grupuri de motociclişti din Polonia, din Ungaria, din Germania, dar lor nu le pot spune „turişti”. Sunt mai mult „oaspeţi”, pentru că au venit numai pentru câte o noapte şi apoi au plecat mai departe, pe traseele lor. Au venit, au întrebat de cazare şi au plecat a doua zi, dimineaţa!

În rest, ce turişti vin în această zonă?

În zona asta vin cei care vor să vadă ceva legat de sculptorul Constantin Brâncuşi, să-i viziteze Casa memorială, locul naşterii, monumentele, operele care sunt în Târgu Jiu, cei care vor să audă vreo povestioară despre marele artist… De altfel, cei doi angajaţi ai Muzeului, care sunt custozi la casa-muzeu Constantin Brâncuşi, dau destul de multe detalii şi chiar spun poveşti mai hazlii despre viţa şi opera sculptorului.

Dar marea majoritate sunt turişti de week-end, care vin mai ales din sudul judeţului nostru, unde n-au pic de munte. De regulă, vin vinerea şi pleacă duminica şi fac excursii scurte în zonă şi-n rest, odihnă. Stau în curte, îşi fac singuri gratar, pentur că de obicei se vine cu familia, fiind adepţii ieşiutului în natură, la final de săptămână!

S-a întâmplat vreodată să aveţi turişti care să fi mers foarte mult în străinătate şi – venind aici – să vă laude pentru ceea ce aveţi şi să spună că ospitalitatea dvs. şi frumuseţile acestea ale naturii nu le-a găsit prin alte ţări?

Da, mi s-a întâmplat! Şi chiar de când s-au cazat – anunţându-i că avem o clasificare de numai două stele, pentru că sunt camerele şi băile mai mici – s-au uitat în jur şi mi-au spus „Doamnă, noi am fost şi-n Italia, şi-n Anglia, iar acolo erau tot mici şi aveau patru stele. Ca să nu mai spunem că la dumneavoastră este curăţenie şi aveti aici covoare şi draperii noi. În Italia, la patru stele, ni s-a întâmplat să avem în camere covoare roase de timp, care puteau avea şi 10 ani…

Dar nu este o clasificare internaţională, standard, la numărul de stele?

Nu, fiecare ţară are standardele ei. Noi am fost la niste cursuri, prin 2004, cred, în Italia. Au fost cursuri de specialitate, timp de vreo şase luni, pentru 16 proprietari de pensiuni din Gorj şi din Vâlcea, timp în care am vizitat pensiunile din mai multe regiuni italiene, ca să vedem şi noi cum este acolo. Şi am avut cu noi, în grup, un domn care se ocupa de clasificări şi care – vîzând care sunt condiţiile în acele pensiuni, clasificate de italieni la patru stele – ne-a spus că, în România, nu ar avea mai mult de două stele, la standardele noastre de confort. Sunt criterii diferite, de la ţară, la ţară…

Ce vrea turistul român, când vine aici?

În general, turiştii vor confort cât mai ridicat. Când află că suntem clasificaţi la două stele, mulţi consideră că nu suntem la standardele pe care le vor. Abia atunci când ajung aici, se conving de faptul că singurul impediment este suprafaţa camerelor, care e ceva mai mică. În rest, avem condiţii foarte bune: spaţii largi, comune, nu sunt holuri înguste, avem un living spaţios, plus curtea mare. Apoi, avem o curăţenie deosebită, produse narturale, bio, aer curat, liniştea naturii.

Bine, sunt şi turişti care nu mai vin când află că nu avem piscină, deşi le spun de la început că suntem clasificaţi la două stele, ori turişti care vor să vină în condiţiile satului românesc tradiţional, în privinţa naturii şi a măncărurilor oferite, dar să fie şi condiţii de hotel de lux, la cazare…

Bănuiesc că fiecare pensiune are şah, table sau cărţi, pentru starea de bine a turiştilor. Dar ce activităţi recreative deosebite le mai puteţi oferi?

Dacă există un grup organizat şi ni se cer plimbări cu căruţa, ori tururi ghidate pe la obiectivele turistice ale zonei, colaboram cu agenţii de turism sau cu persoane private din sat care pot face aceste servicii. Când am pornit noi la drum cu pensiunea, plănuiam chiar că o să-i ducem pe turişti, la cerere, să participe la muncile câmpului, să strângă fân, să culeagă fructe din pomi, însă puţini au dorit aşa ceva, măcar să vadă cum se face. Era o distracţie până la urmă, nu era o obligaţie, dar nu prea au fost interesaţi…

OBIECTIVE TURISTICE DE VIZITAT

La circa 3-4 km, în Hobiţa, este casa-muzeu Constantin Brancuşi.

Apoi, se poate merge pe Cheile Sohodolului, cam la vreo 16 km. Patru kilometri şi jumătate din Chei sunt monument al naturii. Si apoi traseul se poate continua pe un drum forestier, până la Valea cu Peşti, la graniţa cu judeţul Hunedoara.

Un alt obiectiv turistic este Mănăstirea Tismana. De la Pensiunea Casa Brâncuşi şi până în poarta mănăstirii sunt 13 km. Tot acolo, în lateral, Banca Naţională a deschis, de doi-trei ani, Muzeul Tezaurului, în peştera din spatele mănăstirii.

Apoi, dacă vă continuaţi drumul, de la Tismana, cam 20 de km, dincolo de Baia de Aramă, găsiţi „Podul lui Dumnezeu„. Este un pod natural, al treilea ca marime din Europa. Podul s-a format prin surparea gurii unei peşteri. Există şi o legendă, care i-a dat numele de „Podul lui Dumnezeu” – se spune că Dracul s-ar fi ascuns în acea peşteră, iar Dumnezeu, ca să-l prindă sub pământ şi să nu mai iasă în lume, ar fi apăsat gura peşterii cu mâna, care s-a surpat şi a rămas ca un pod. Însă, peştera nu este amenajată. Se poate intra în ea, da nu este lumină şi nu există ghid… Deasupra peşterii, sunt niste formaţiuni calcaroase, numite lapiezuri, iar, daca te pui pe burtă şi te uiţi, ai impresia ca pietrele acelea sunt valuri de mare.

Un alt obiectiv este Padeşul, cam la 14 km. de Tismana.

Şi bineînţeles, la 22 km de Pensiunea Casa Brâncuşi este Tg. Jiu, cu parcul în care se află vestitele lucrări ale lui Constantin Brâncuşi.

PENSIUNEA CASA BRÂNCUŞI

10 camere, cu un total de 21 de locuri.

Dotări standard ale camerelor, pentru două stele: băi proprii, apă caldă permanentă, televizor, noptiere, internet.

Separat, există posibilitatea de a servi micul dejun, în condiţii de siguranţă sanitară şi

distanţare socială.

La parterul pensiunii se află o sală de curs, de 50 de locuri, cu toate dotările necesare.

În curtea de peste 4.400 mp a pensiunii se află:

          – sală de evenimente, cu o capacitate de 200 de locuri

          – foisorul mare, ca o terasă, cu gratar şi ceaun

          – două foişoare mici, cu cîte o masă, de 4 locuri

          – loc de joacă pentru copii.


  • IMG 3444 min scaled
  • IMG 3395 min scaled
  • IMG 3396 min scaled
  • IMG 3398 min scaled
  • IMG 3408 min scaled
  • IMG 3400 min scaled
  • IMG 3422 min scaled
  • IMG 3421 min scaled
  • IMG 3419 min scaled
  • IMG 3418 min scaled
  • IMG 3430 min scaled
  • IMG 3428 min scaled
  • IMG 3427 min scaled
  • IMG 3426 min scaled
  • IMG 3423 min scaled
  • IMG 3410 min scaled
 
- Advertisement -online media solutions creare site de prezentare creare magazin online