RETROSPECTIVĂ: Covid, pandemie, carantină – Cum a schimbat anul 2020 lumea

43
coronavirus

Noul coronavirus a paralizat economiile, a devastat comunităţi întregi şi a pus în carantină aproape patru miliarde de oameni, izolaţi acasă în 2020, douăsprezece luni care au schimbat lumea ca niciun alt an, de o generaţie cel puţin, după cel de-al Doilea Război Mondial, relatează AFP.

Cine îşi imagina, în urmă cu un an, la începutul unui nou deceniu, ce avea să rezerve 2020 lumii?

Aproape 1,8 milioane de oameni au murit, iar aproape 82 de milioane s-au îmbolnăvit de covid-19 – un bilanţ probabil subestimat. Copii şi-au pierdut părinţi, au dispărut bunici, oameni au fost îndoliaţi de moartea în singurătate a unei rude, când vizitele la spital erau considerate prea riscante din cauza contagiunii.

”Această experienţă a pandemiei este unică în viaţa fiecărui contemporan pe glob”, relevă Sten Vermund, un epidemiolog specialist în boli infecţioase şi decanul Facultăţii de Sănătate Publică de la Universitatea Yale. ”Într-un fel sau altul fiecare dintre noi a fost incapacitat de ea”.

Covid-19 nu este nici pe departe cea mai mortală pandemie din istorie. Ciuma bubonică din secolul al XVI-lea a eliminat un sfert din populaţia lumii. Cel puţin 50 de milioane de oameni au murit de gripa spaniolă în 1918-1919, iar 33 de milioane de SIDA, în 40 de ani.

Însă, pentru a lua noul coronavirus este de ajuns să respiri în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

”Am ajuns până la porţile iadului şi m-am întors”, rezumă Wan Chunhui, un chinez în vârstă de 44 de ani, spitalizat timp de 17 zile. ”I-am văzut pe cei care nu s-au putut vindeca şi care au murit. M-a marcat profund”.

Amploarea dezastrului era greu de imaginat la 31 decembrie 2019, când autorităţile chineze anunţau 27 de cazuri de pneumonie virală de origine necunoscută, la Wuhan, în centrul Chinei.

PRIMA MOARTE LA WUHAN

A doua zi, autorităţile închid piaţa de animale vii din Wuhan, considerată ca având legătură cu apariţia virusului.

La 7 ianuarie, oficiali chinezi anunţă că s-a izolat un nou virus – denumit 2019-nCov. La 11 ianuarie, China anunţă al doilea deces, la Wuhan. În câteva zile, apar cazuri în întreaga Asie, în Europa şi în Statele Unite.

La sfârşitul lui ianuarie ţările încep să-şi repatrieze cetăţenii din China. Frontierele încep să se închidă, iar peste 50 de milioane de locuitori ai provinciei Wuhan, în Hubei, sunt plasaţi în carantină.

Imagini AFP cu un om mort pe un trotuar, la Wuhan, care purta mască, cu o pungă de plastic în mână, sunt mărturia terorii care a cuprins oraşul, în pofida faptului că niciun oficial nu a confirmat vreodată cauza morţii bărbatului.

Când pachebotul “Diamond Princess” acostează în Japonia, la începutul lui februarie, peste 700 de pasageri de la bord sunt blonavi, iar 13 mor din cauza noului coronavirus.

Oroarea se răspţndeşte în întreaga lume şi începe cursa unui vaccin. O mică societate germană, BioNTech, îşi lasă la o parte cercetările cu privire la cancer şi se concentrează asupra unui nou proiect. Numele acestuia era ”Viteza fulgerului”.

La 11 februarie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) desemnează noul rău, – denumit covid-19. Patru zile mai târziu, Franţa anunţă primul deces în afara Asiei. Europa se uită cu oroare cum nordul Italiei devine epicentrul bolii pe continent.

În martie, Orlando Gualdi, primarul satului Vertova din Lombardia, unde se înregistrează 36 de decese în 25 de zile, îşi exprimă la AFP disperarea. ”Este absurd să vezi că în 2020 poate exista o astfel de pandemie, mai rea ca un război…”.

Italia, iar apoi Spania, Franţa şi Marea Britanie decretează carantina. OMS declară covid-19 pandemie. Frontierele Statelor Unite, deja închise Chinei, se închid celor mai multe ţări din Europa. Pentru prima oară, pe timp de pace, Jocurile Olimpice (JO) sunt amânate.

CARANTINĂ

La jumătatea lui aprilie, 3,8 miliarde de oameni – jumătate din omenire – trăiesc într-o formă sau alta de izolare. De la Paris la New York, de la New Delhi în Lagos şi de la Londra la Buenos Aires se instalează o tăcere ireală pe străzi pustii, tulburată doar de sirenele ambulanţelor care amintesc că moartea seceră.

De decenii, oameni de ştiinţă avertizau cu privire la riscul unei pandemii mondiale, fără să fie auziţi. De-acum, chiar şi cele mai bogate ţări sunt pierdute în faţa inamicului invizibil.

Într-o economie mondializată, oprirea lanţurilor de aprovizionare cauzează o luare cu asalt de către consumatori panicaţi a raioanelor supermarketurilor.

Subinvestiţiile cronice în structurile sănătăţii publice sunt expuse în mod brutal, prin spitale care luptă să-şi menţină pe linia de plutire unităţile de terapie intensivă copleşite. Personalul subsalarizat poartă bătălia fără protecţie.

”Mi-am luat diploma în 1994. Spitalele publice erau deja complet neglijate”, îşi exprimă indignarea, în mai, Nilima Vaidya-Bhamare, un medic la Mumbai, a cărui ţară, India, a devenit a treia cea mai afectată. ”De ce e nevoie de o pandemie pentru ca oamenii să se trezească?”

La New York – cea mai mare concentrare de miliardari din lume -, personalul medical este fotografiat purtând saci de gunoi pe post de echipament de protecţie. Un spital de campanie este ridicat în mijlocul Central Park. Se sapă gropi comune pe Hart Island, în largul Bronxului.

”Ne credem într-un film horor”, declara Virgilio Neto, primarul din Manaus, în Brazilia. ”Nu se mai poate vorbi de stare de urgenţă. Este o stare de calamitate absolută”. Cadavre sunt înghesuite în camioane frigorifice până când buldozere sapăgropi comune uriaşe.

Întreprinderile se închid. Şcolile şi universităţile şi ele. Întâlnirile sportive sunt anulate. Traficul aerian civil este practic suspendat, trăind cea mai gravă criză din istoria sa. Magazinele, barurile, cluburile, restaurantele îşi închid uşile. În Spania, carantina este atât de severă încât copiii nu pot ieşi din casă. Oamenii se trezesc izolaţi, închişi timp de săptămâni de zile, uneori în apartamente minuscule.

Cei care o pot face munceasc de acasă. Videoconferinţele înlocuiesc şedinţele de la serviciu, călătoriile şi sărbătorile. Cei a căror funcţie le cere să fie prezenţi îşi pun viaţa sau locul de muncă în pericol.

În mai, pandemia lichidează 20 de milioane de locuri de muncă în Statele Unite.

VIOLENŢĂ ŞI RECESIUNE

Banca Mondială (BM) preconizează că, în 2021, 150 de milioane de oameni riscă să intre în marea sărăcie, din cauza recesiunii. Inegalităţile sociale, care s-au adâncit de-a lungul anilor, sunt deja mai ţipătoare ca niciodată.

Îmbrăţişări, săruturi, strângeri de mână sunt doar o amintire. Discuţiile au loc prin măşti şi paravane de plexiglas.

Violenţa domestică explodează, iar problemele psihologice la fel. În timp ce locuitorii cei mai înstăriţi ai oraşelor se refugiază în locuinţele lor secundare sau la ţară, iar guvernele se poticnesc în amploarea crizei, cei care rămân închişi în oraşe fierb de furie.

Statele Unite – una dintre principalele economii ale lumii care nu are asigurări de sănătate universală – devin rapid cea mai afectată ţară din lume – peste 300.000 de morţi se înregistrează la sfârşitul anului -, însă preşedintele Donald Trump respinge în mod constant ameninţarea şi promovează tratamente ipotetice precum hidroxiclorochina sau chiar ideea de a bea dezinfectant.

În mai, Guvernul american lansează Operaţiunea Warp Speed şi alocă 11 miliarde de dolari dezvoltării unui vaccin până la sfârşitul anului. Donald Trump evocă cel mai mare efort american de la dezvoltarea bombei atomice, în al Doilea Război Mondial.

Însă nici cei bogaţi şi nici cei puternici nu-şi pot cumpăra imunitatea, iar în octombrie Trump se infectează, la fel preşedintele brazilian Jair Bolsonaro, înaintea sa, în iulie. Premierul britanic Boris Johnson a petrecut trei zile la terapie intensivă, în aprilie.

Actorul Tom Hanks şi soţia sa se înbolnăvesc. Cristiano Ronaldo, unul dintre cei mai mari fotbalişti ai generaţiei sale, campionul la tenis Novak Djokovic sau Madonna, prinţul Charles şi prinţul Albert I de Monaco sunt testaţi pozitiv cu covid-19.

În timp ce anul se apropie de sfârşit, apar pe piaţă primele vaccinuri – prea târziu, însă, pentru a-l salva pe Trump de o înfrângere electorală în faţa lui Joe Biden, în noiembrie.

Gigantul farmaceutic american Pfizer, asociat cu BioNTech, anunţă punerea la punct a unui vaccin ”eficient 90%”. Bursa îşi ia zborul, iar guvernele se precipită pentru a-şi constitui stocuri. O săptămână mai tâziu, compania americană Moderna anunţă un vaccin eficient ”95%”.

RĂZBOIUL VACCINURILOR

Guvernele se pregătesc să administreze milioane de doze, începând cu persoanele în vârstă, personalul medical şi categoriile cele mai vulnerabile, după care să lărgească la restul populaţiei vaccinarea – singurul bilet de întoarcere la o viaţă normală.

În decembrie, Marea Britanie devine prima ţară occidentală care autorizează vaccinul Pfizer/BioNTech, după ce China şi Rusia şi-au început campaniile de vaccinare cu propriile vaccinuri.

Statele Unite urmează regatul curând şi lansează vaccinarea, iar Europa o face şi ea la sfârşitul lunii.

În contextul în care cele mai bogate ţări dau zor să-şi facă stocuri, 2021 urmează să se deschidă cu o competiţie internaţională a vaccinurilor. China şi Rusia se vor bate să-şi promoveze vaccinurile pe cea mai bună piaţă, în principal în Africa şi America Latină.

Este dificil, în acest stadiu, să se estimeze urmele pe care le va lăsa pandemia asupra societăţilor. Unii experţi consideră că pot fi necesari ani de zile pentru a se ajunge la o imuniatte în masă. Alţii pariază pe o revenire la normal la mijlocul lui 2021.

Unii consideră că pandemia ar putea favoriza o abordare mai flexibilă a muncii la distanţă, eventual o relocalizare parţială a lanţurilor de producţie.

Alţii apreciază că frica de adunări în masă va avea consecinţe profunde asupra transporturilor, turismului şi evenimentelor culturale şi sportive.

Impactul asupra libertăţilor civile este altă sursă de îngrijorare. Potrivit unor analişti de la Freedom House, democraţia şi drepturile omului s-au deteriorat deja în 80 de ţări, în răspunsul dat virusului.

La Yale, Sten Vermund spune că se aşteaptă la ”schimbări în profunzime ale societăţilor noastre”.

Dacă munca la distanţă devine norma în sectorul terţiar, ce se va întâmpla cu piaţa imobiliară din centrele oraşelor? Se vor depopula, oare, marile centre urbane, vor pierde ele locuitori aflaţi în căutare de spaţiu şi grijulii să ocolească mijloace de transport aglomerate?

Economia mondială se pregăteşte de noi tulburări.

Fondul Monetar Internaţionl (FMI) este îngrijorat de o recesiune mai gravă decât cea de după criza financiară din 2008.

Însă, mulţi consideră că pandemia anunţă o catastrofă mai de durată şi mai devastatoare.

”Covid-19 este ca un val mare care ne-a lovit, însă în spate se profilează tsunamiul modificărilor climatice şi încălzirii planetei”, avertizează astrobiologul Lewis Dartnell, autorul lucrării “A ouvrir en cas d’apocalypse”, o enciclopedie a dezastrului şi rezlienţei.

Facebook Comments